Inflamația este un mecanism natural de apărare a organismului contra diferitor agenți patogeni, substanțe iritante sau factori fizici. Aceasta are un rol benefic atât timp cât nu devine cronică, însă dacă inflamația devine o stare ”normală” a unui țesut – funcțiile țesutului respectiv se vor altera în timp și vor duce la dereglări în corp. Astfel putem deosebi două tipuri de inflamație – acută (răspunsul organismului la răni sau infecţii) şi cronică (persistentă în timp).
Spre deosebire de inflamaţia acută, inflamaţia cronică reprezintă un adevărat pericol pentru sănătate. Simptomele acesteia nu sunt perceptibile, pot fi continue şi recurente, însă manifestă un potențial distructiv foarte puternic pentru țesuturile noastre. Oboseala, febra, durerile de cap și pierderea poftei de mâncare pot fi simptome ale inflamației cronice fără să ne dăm seama.
Intensitatea răspunsului inflamator diferă de la o persoană la alta, aceasta depinde de nivelul de sănătate a organismului – starea generală, gradul de nutriție sau imunitatea, cât şi factorul declanșator propriu-zis – durata de acțiune și intensitatea acestuia.
Cauze inflamație
Inflamația poate avea diferiți factori declanșatori, aceștia fac parte din 3 categorii:
- microorganisme: virusuri, bacterii, paraziti, ciuperci;
- factori fizici: căldură, enegia electrica, traumatisme, radiatii ionizante emise de aparate electronice, rețele wi-fi;
- factori chimici: acizi, baze, medicamente, enzime activate, etc.
Factori legați de stilul de viață ce cauzează inflamația
Afecțiunile cardiace, respiratorii, accidentul cerebral, Alzheimerul, diabetul de tip II, cancerul şi nefritele sunt 8 dintre cele 10 boli care cauzează rata de mortalitate cea mai mare şi toate au ca numitor comun inflamația cronică (numită şi inflamație sistemică). Cercetările din ultima perioadă incriminează inflamația cronică ca factor de risc major în dezvoltarea bolilor degenerative şi în procesul de îmbătrânire. Fără să ne dăm seama, majoritatea dintre noi facem zi de zi lucruri care stimulează inflamația. Iată câteva obiceiuri nesănătoase pe care le repetăm zilnic.
Raport dezechilibrat de grăsimi omega-3 / omega-6
Grăsimile omega-3 joacă un rol foarte important în menținerea bunei funcționări a corpului nostru datorită funcției de antiinflamator pe care o manifestă. Raportul necesar zilnic de omega-3 / omega-6 ar trebui să fie de 1:1, însă realitatea zilelor noastre prezintă un raport de 1:30 (în cele mai fericite cazuri). Aceasta ar însemna că consumăm mai multe grăsimi nesănătoase, care ne fac mai multe daune.
Stresul mental
Stresul crește producția de compuşi cu rol proinflamator precum cortizolul. Aceștia provoacă modificări la nivelul sistemului imunitar, făcându-ne mai vulnerabili la boli infecțioase și încetinesc vindecarea. Inflamația indusă de stres, odată declanşată, poate persista nedetectată ani de zile sau chiar zeci de ani, determinând moartea celulelor și contribuind la deteriorarea asociată cu procesul de îmbătrânire. Majoritatea pacienților, fără dureri, pot să creadă că sunt sănătoşi, dar, în timp, cascada inflamatorie existentă poate duce la boli degenerative grave.
Creșterea nivelurilor de insulină
Alimentația hipercalorică întreține inflamația cronică, cresc brusc nivelurile de insulină şi deprimă sistemul imunitar. Inflamaţia cronică măreşte rezistenţa la insulină, ceea ce înseamnă că nivelul de zahăr din sânge se menţine la un nivel neobişnuit de ridicat, lucru ce accentuează tendinţa spre obezitate şi diabet. În acest caz, inflamaţia are un fel de efect de domino: pe măsură ce organismul dezvoltă stratul de grăsime, răspunsurile de tip inflamator se vor înmulţi şi tot mai multe organe vor fi afectate.
Oboseala persistentă și lipsa unui somn de calitate
Privarea de somn face ravagii asupra sistemului imunitar, iar nivelul inflamației din organism crește. Mai suprizător este că, uneori, chiar și câteva ore de somn pierdute pot întoarce sistemul imunitar împotriva noastră. Oboseala persistentă sau cronică creează stres şi niveluri scăzute de energie, care la rândul lor pot contribui la inflamația cronică. Întreruperea somnului perturbă funcționarea corectă a glandelor suprarenale şi poate modifica ciclul endorfin (endorfinele sunt produse în intervalul de la 2 la 4 dimineața). De asemenea, se va produce mai puțin hormon de creștere ce are ca funcție regenerarea și reînoirea celulelor în timpul somnului.
Toxinele din mediu
Pe lângă reacțiile imunitare care declanşează sensibilitatea, chimicalele toxice din mediul înconjurător pot provoca o multitudine de alte probleme de sănătate. Inhalarea de aer poluat, care conține particule chimice iritante şi toxice, cum ar fi fumul de țigară, pesticidele, praful de cărbune şi azbest, ingerarea de metale grele, pesticide sau chimicale utilizate pentru conservarea şi stabilizarea alimentelor adesea pot dezechilibra sistemul imunitar, care nu poate elimina în mod eficient aceste substanțe străine. Rezultatul va fi inflamația cronică generalizată în multe zone ale corpului şi creşterea riscului apariției cancerului. Prezența unor antigene din mediu (precum mucegai, polen) şi a unor moleculelor pro-inflamatorii, pe care sistemul imunitar le percepe ca intruşi vor activa reacții alergice inflamatorii.
Microorganisme
Reacții inflamatorii acute nerezolvate (infecțiile microbiene sau virale), pe care sistemul imunitar nu reuşeşte să le elimine complet. Scriam mai sus că răspunsul inflamator depinde inclusiv de nivelul de sănătate al persoanei și modul în care se alimentează aceasta. Astfel o persoană cu o sănătate precară va fi mai predispusă la infecții și boli, iar nerezolvarea acestora va avea ca rezultat slăbirea țesuturilor ce vor deveni foarte sensibile la agenți proinflamatori. În acest mod se vor dezvolta afecțiuni cronice care vor extenua corpul tot mai mult de energie.
Nivelul scăzut de hormoni sexuali
Pe lângă rolul lor biologic, hormonii sexuali au şi rol de modulare a răspunsului inflamator. Celulele sistemului imun, care sunt implicate în inflamație (neutrofilele şi macrofagele), au receptori pentru estrogen şi androgeni, răspunsul lor fiind în funcție de nivelul de hormoni din țesuturi. Osteoporoza este un exemplu al modului în care nivelul scăzut de estrogen poate determina distrugerea țesutului osos, din cauza diminuării activității osteoclastelor (macrofage cu rol de distrucție şi resorbție a țesutului osos).
Disbioza intestinală
Cercetările medicale au demonstrat că inflamația implică deseori disfuncții digestive (modificarea raportului între bacteriile benefice şi cele patogene din intestine). Bolile autoimune, de exemplu, implică foarte des disbioza intestinală şi alte multiple infecții cronice. De aceea, este foarte importantă restabilirea funcțiilor digestive şi ale imunității, pentru a normaliza răspunsul proceselor inflamatorii. Alimentele reactive, infecțiile cu patogeni şi metalele grele sunt de asemenea direct răspunzătoare de alterarea pereților intestinali şi generarea inflamațiilor.
Sensibilitate alimentară
Intoleranța sau sensibilitatea alimentară, spre deosebire de alergia la alimente, nu provoacă o reacție imediată în organism, iar mecanismul imunitar este diferit. Persoanele afectate de sensibilități alimentare, în general, nu sunt conştiente de problema lor şi continuând să consume un anume tip de alimente riscă declanşarea durerilor de cap, oboselii, artritei sau dezechilibrarea sistemului imunitar, toate acestea fiind manifestări ale inflamației cronice. În cazul inflamației cronice, expunerea la substanța sensibilizatoare este permanentă, împiedicând sistemul imunitar să închidă procesul de inflamare normal.
Un exemplu de „sensibilitate“ alimentară este boala celiacă (intoleranța la gluten – enteropatie provocată de gluten), unde reacția imunitară nonalergică apare la gluten şi are ca rezultat inflamația cronică dacă pacientul continuă să consume alimente care conțin gluten.
Intoleranța alimentară este corelată cu apariția „sindromului intestinului permeabil“, care determină pătrunderea în circulația sangvină fie a unor bacterii sau virusuri aflate în colon, fie a unor resturi alimentare (molecule insuficient scindate în timpul unei digestii incomplete), care determină reacții de protecție ale sistemului imunitar, manifestate prin inflamații.
Celule grase
Cu cât o persoană are mai multe celule grase, cu atât creşte nivelul de inflamație din organism. Oamenii de ştiință au descoperit că celulele grase nu reprezintă doar un exces de grăsime în stare latentă. Acestea secretă de fapt acid arahidonic, care se transformă în substanțe proinflamatorii, care circulă prin organism. țesutul adipos este un organ endocrin care stochează şi secretă o multitudine de hormoni şi citokine care afectează metabolismul. Celulele adipoase din grăsimea viscerală pot produce şi elibera în circulația sangvină TNF-α şi IL 6 în cantități suficient de mari pentru a induce un răspuns inflamator puternic. La persoanele supraponderale, 35% din totalul de IL-6 (citokina proinflamatorie) este produs de grăsimea viscerală (grăsimea din zona abdomenului).
Cele mai multe persoane supraponderale sau obeze au niveluri de leptină ridicate. Leptina este hormonul care ajută creierul să ştie câtă grăsime corporală trebuie depusă şi care acționează pentru reducerea apetitului, creşterea metabolismului şi pentru reglarea fertilității la femei. În astfel de cazuri, leptinele nu sunt capabile să regleze apetitul şi metabolismul aşa cum ar trebui s-o facă. Problema nu constă în faptul că leptinele nu funcționează corespunzător, ci în faptul că celulele grase nu răspund corect la mesajele pe care leptinele le trimit. De aceea, corpul produce chiar mai multe leptine. În schimb, aceasta poate contribui la inflamația cronică. În acelaşi timp, aşa cum se întâmplă şi cu rezistență la insulină, inflamația cronică poate, de asemenea, să producă rezistență la leptină, stabilind un alt cerc vicios de stări nesănătoase în organism.
Afecțiunile asociate cu inflamația cronică
- Afecțiunile cardiovasculare (ateroscleroza, afecțiunile arteriale periferice, insuficiența cardiacă, fibrilația atrială, atacul cerebral şi afecțiunile coronariene)
- Cancerul
- Diabetul
- Degenerescența maculară legată de vârstă
- Afecțiuni cronice renale – Nivelurile crescute de acid uric reprezintă factor de risc pentru gută, afecțiuni renale, hipertensiune şi sindrom metabolic.
- Osteoporoza
- Depresia
- Astm
- Tiroidită
- Artrită
În articolul următor voi vorbi despre Sfaturi pentru remedierea inflamației, iar pe pagina mea de facebook am dat start unei provocări pentru mine de a adopta o alimentație cu efect antiinflamator. Urmărește postările mele cu #NUInflamație și află ce schimbări poți face în alimentația ta pentru a te bucura de mai multă energie și sănătate!
Sper că acest articol te-a motivat să fii mai conștient de ceea ce faci zi de zi și să începi să aduci schimbări în stilul tău de viață pentru a nu-ți duce ficatul la limita minimă de funcționare. Iar dacă vrei să îi dai o mână de ajutor corpului tău, te invit să iei parte la programul DETOX de 14 zile. Mai multe despre program găsești aici.
Posted by Nutriționist Chișinău Cerevatenco Cristina on Tuesday, May 7, 2019
Te pot ajuta să îți rezolvi problemele de sănătate prin corectarea regimului alimentar și fitoterapie. Mai multe despre mine găsești aici sau poți urmări aparițiile mele în media. Postez periodic articole despre sănătate pe blogul meu, iar dacă vrei să citești postări utile despre alimentația sănătoasă îți recomand să urmărești pagina mea de facebook Nutriționist Chișinău Cerevatenco Cristina.
Sănătate și mult soare în suflet să ai!